istorie, turism cultural, cultura, istorici, studii istorie istorie, turism cultural, discutii istorie, revista istorie, articole
istorie, cultura, forum istorie, turism cultural, articole istorie citate celebre

Cauta pe site

Utilizator






Parola uitata?

Trafic


Tache Rusescu sau sufletul comertului cu vorbe
Scris de Marius Florin Drasovean   

La Rusescu sau „Gradina model”   

Pentru a se putea impune pe piata, Rusescu era constient ca publicul consumator trebuie sa-i cunoasca adresa si serviciile promovate. In acest sens, primele sale insertii se vor axa pe difuzarea unor mesaje informationale credibile privind serviciile furnizate, in vederea formarii unor atitudini favorabile acestor servicii. In aceste conditii cititorul „Adeverului” afla la mijlocul anului 1892 ca:

„in Bucuresti e o gradina

Frumoasa ‘ntocmai ca un rai

De musterii e vesnic plina

Fiind c’acolo e de trai ...

Mananci ca bimbasa de bine

Si nu te costa mai nimic,

Ai lautari de prima clasa

Ce cantece frumoase zic ...

 -Dar unde e asta minune?

Este la doi pasi de teatru,

Este gradina lui Rusescu,

In Calea Plevnei numeru patru”.

(„Adeverul”, nr. 1220/1892, p. 3)

Teatrul NationalDaca urmarim harta Institutului Artistic G. Freytaj & Berndt din Viena reprodusa de Diaconovich in Enciclopedia Romana, observam ca numarul patru de pe calea Plevnei nu se afla chiar “la doi pasi de teatru”, ci intersecta la timpul respectiv Bulevardul Elisabeta in actuala Piata Kogalniceanu. Bineinteles, rima “teatru-patru” isi are rolul ei aici, Rusescu pozitionandu-si astfel localul intr-o zona mult mai centrala: pe Calea Victoriei. De asemenea, proximitatea teatrului, dar si a Hotelului de Franta confera o oarecare acceptabilitate sociala lui Rusescu.  Mesajul sau devine astfel mult mai clar: serviciile oferite in cele trei locatii (teatru, hotel sau birt) sunt caracterizate de calitate, aceasta fiind la randu-i determinata de arta. Iar pentru Rusescu, arta de a juca teatru nu este cu nimic superioara artei de a trata oamenii cat mai bine cu putinta in cadrul localului sau.

Oferta este pe larg prezentata intr-o serie de reclame prin intermediul carora aflam ca Rusescu s-a aflat la un moment dat in serviciile lui Iordache Ionescu:

„Patlagele impanate,

Numite inambaldi,

Asa bine preparate

Nicaeri nu vei gasi

Ca la birtul lui Rusescu

Care-a fost si sucursala

Lui Iordache Ionescu

Renumit in Capitala.

-Dar mancaril-ale l’ante?

Ce cusur au ele iara?

- Au cusur ca sunt gustoase (s.n.)

- Si nu mai gasesti spre seara”.

(„Adeverul”, nr. 1222/1892, p. 3)

 

In acelasi stabiliment mai puteai gasi:

„Placute macmahoane

 Cu Dorna preparate,

Mancari foarte gustoase (s.n.)

Cu sosuri minunate.

Si mititei d’ai prima

Inventia lui Iordache”.

(„Adeverul”, nr. 1228/1892, p. 3)

Daca mancarurile realizate dupa retetele „inventate” de Iordache sunt gustoase pentru simplul fapt ca poarta eticheta acestuia, Rusescu punea la dispozitia clentilor sai si alte mancaruri la fel de „gustoase” si chiar „foarte gustoase”, motiv pentru care era imposibil, ca simplu trecator pe langa restaurant, „sa nu te lingi pe buze”.

Birtul este de preferat stabilimentelor balneare, serviciile furnizate de acestea fiind replica in oglinda a celor promovate de Rusescu. In aceste conditii se intelege de ce un „oare cine” considera ca:

„De cat la bai sa merg

Sa cheltuiesc parale

Si sa mananc mai prost

Ca niste puslamale...

De cat ca cheltuesc

Pe drum, pe locuinta,

Eu care n’am de loc

Nici o suferinta

Mai bine la Rusescu,

Langa Hotel de Franta,

Me duce de ospetez

Seara si dimineata...”.

(„Adeverul”, nr. 1219/1892, p. 3)

Dupa cum se poate observa, acel loc numit „acasa” unde gasesti de regula mancarea cea mai buna are corespondent in sfera publica birtul lui Rusescu. De aceea amicul Ionescu intrebat fiind unde se duce raspunde:

„ - Me duc sa dejunez acum

La birtul lui Rusescu

Caci este birtul cel mai bun

Si cel mai cautat;

Langa Hotel de Franta e

De vale asezat ...

Gasesti mancari gatite fin

Nemteste, romaneste;

Si-ori ce leguma este intai

Aicea se gaseste ...

Serviciul este minunat,

Si de dorit nu lasa,

Mananci mai bine, sa me crezi,

Mai bine ca acasa (s.n.)"

("Adeverul", nr. 1225/1892, p. 3.)

Daca la Rusescu te simti mai bine, atmosfera generata de spatiul numit generic acasa trece automat in plan secund, explicandu-se astfel de ce birtul este locul de unde pleci (mentionarea micului dejun) si unde te intorci (mentionarea cinei).

Dupa cum se observa, Tache Rusescu se detaseaza de emulii sai prin "cantecile noui" ("Adeverul", nr. 1283/1892, p. 3) pe care "nici Ghebauer nu le are" ("Adeverul", nr. 1224/1892, p. 3), explicandu-se astfel de ce gradina este mereu plina, de ce buna dispozitie predomina in randul clientelei si de ce lautarul Tache a devenit vestit. Mediul ambiant placut este intretinut si de alti "lautari de prima clasa" care, asemenea lui Rusescu, "cantece frumoase zic" ("Adeverul", nr. 1220/1892, p. 3). Pentru ca in perioada avuta in discutie igiena publica si privata era adesea printre principalele teme de discutii ale ziarelor, Rusescu se recomanda ca avand un "birt igienic" ("Adeverul", nr. 1290/1892, p. 3), conform standardelor prescrise de doctorul Babes. In aceste conditii clientela nu poate fi decat una de primul rang, formata din studenti, "medici multi si profesori", "lume de afara" ("Adeverul", nr. 1290/1892, p. 3) si „mai cu seama ofiterime” ("Adeverul", nr. 1217/1892, p. 3). Daca si acesti oameni cu scoala, nicidecum ignoranti cu produsele pe care le consuma si care nu se lasa usor manevrati de aparente au ales acest birt in dauna altora, garantand astfel prin prezenta lor calitatea serviciilor, de ce nu ar face aceeasi alegere si ignoratul, credulul?